O poveste cu... Diphereline

Am auzit pentru prima dată despre acest produs farmaceutic abia acum câteva luni când, în cabinetul medicului care îmi urmărește endometrioza și adenomioza am aflat că este singura variantă pe care mi-o poate recomanda, diagnosticul meu de adenomioză instalată pe toată membrana peritoneală nefiind unul operabil chirurgical.

Prin urmare, fiind norocoasa unei adenomioze inoperabile trebuia făcut ceva și, singura variantă pentru acest tip de adenomioză rară a fost...Diphereline. Cea mai mare concentrație hormonală, de altfel. Toate bune și frumoase, cel puțin până mi s-au explicat efectele adverse (accese de violență extremă, depresie, dureri de oase și articulații, insomnii, multe kilograme în plus, etc). Mă pierduse după accesele de violență extremă. Acolo, gândurile mele au luat-o pe câmpii. Mă și vedeam strângând pe cineva de gât și legată cu cătușe și nu pentru partide de sex sălbatic.

Am plecat din cabinet cu aceleași gânduri. De ce Diphereline? Și de ce nu există altceva? Și ce se întâmplă dacă nu-l iau? Și de ce ar alege cineva un asemenea balamuc care, pe lângă inducerea menopauzei medicamentoase (pentru că acesta este principalul lui efect) vine la pachet cu un asemenea balamuc? Ce viață este asta? Nu era îndeajuns că, de ani buni mă luptam cu durerile, spărgeam sute de milioane de lei anual pe medici care îmi spuneau că am diagnostice imaginare și dureri și mai imaginare? Sau...nu suferisem deja mult prea mult la fiecare contact sexual dureros, însângerat și...aproape eșuat? Trebuia acum să mă confrunt cu alte și alte probleme?

O perioadă toate aceste gânduri nu mi-au dat pace. O perioadă care înseamnă fix week-end-ul după aflarea acestor vești, zile pe care le-am petrecut pe plajă, de dimineață până seara, de una singură. De ce singură? Cum de ce? Decizii de genul acesta nu iei cu nimeni altcineva. E vorba doar despre corpul tău, despre efectele unui medicament pe care numai tu le vei simți și, abia mai apoi le vor vedea/simți și restul la tine. 

După acel week-end am luat decizia să nu las endometrioza să-mi dicteze pașii în viață. Îmi doresc multe de la viața mea și de la mine, drept urmare eu și nu endometrioza trebuie să îmi trasez pașii vieții mele. M-am hotărât să fac prima injecție cu Diphereline și, chiar dacă am amânat momentul preț de o lună până la următoarea menstruație, am făcut injecția cu pricina, abia după ce mi-am adunat din toate părțile toate informațiile despre care simțeam că am nevoie pentru a lua cea mai bună decizie pentru mine.

În această lună am discutat cu o mulțime de oameni, de la ginecologi, la psihologi, psihiatri, specialiști în terapii alternative, acupuncturiști și nutriționiști. Informațiile primite de la fiecare dintre ei nu au exclus tratamentul cu Diphereline însă, toți m-au asigurat că această luptă optimistă la care am pornit eu trebuie făcută în coroborare cu mai multe specialități. 

Nopțile însă, când nimeni dintre cei de mai sus nu era lângă mine, rămâneam cu gândurile mele la...Diphereline. Și întrebările curgeau ca și în acel week-end de pe plajă. Până în momentul în care acul seringii mi-a atins pielea m-am întrebat dacă, oare este bine ce fac. Însă am mers mai departe pentru că, varianta era să stau ca și până acum, să nu fac nimic. Ori, această variantă nu o puteam accepta. Încrederea că cineva, undeva, îmi trimite această endometrioză ca un semnal de alarmă, nu ca pe o pedeapsă, plus încrederea că eu pot ține în frâu o viață cu endometrioză îmi sunt în fiecare clipă prezente în minte. 

Rezultatul? Sunt luni bune de când nu am mai avut o criză violentă cu dureri aproape imposibil de suportat. Iar Diphereline-ul, cu toate că nu a trecut foarte mult de când l-am administrat, își face treaba, fără să mă sâcâie așa cum credeam. 

Poate unele dintre voi, cu cazuri mai grave, operabile sau mult prea la început vor crede că este prea devreme să vorbesc despre efectele lui și că sunt încă novice din moment ce am atâta optimism. Vreau doar să remarc că endometrioza este o experiență individuală, personală, care poate diferi complet sau poate fi foarte asemănătoare la mai multe persoane. Ce găsiți aici este experiența mea, pe care vi-o ofer, iar ceea ce vă luați din ea este strict la latitudinea voastră.

Diphereline este pentru mine doar un medicament și atât. Endometrioza, doar o altă afecțiune. Nimic din toate acestea nu mă definește pe mine ca om, ca spirit. Dar, despre toate acestea, într-un articol viitor!