Se spune de cele mai multe ori că durerile menstruale sunt normale. Așa am fost și eu educată și învățată încă de la primele menstruații. În liceu, chiar și în miez de vară, pe vremea când nu apăruse încă la noi în țară Ibuprofenul, în primele zile de menstruație stăteam deasupra ușiii de la cuptor, ca să îmi treacă durerile cu ajutorul căldurii.
După apariția ibuprofenului am fost cea mai fericită femeie. O singură pastilă în prima zi, făcea minuni în mai puțin de un sfert de oră. Anii au trecut și, odată ajunsă la maturitate, eu și ibuprofenul eram nedespărțiți în primele zile ale menstruației care, niciodată nu venea la o dată fixă, decât în anii în care am luat anticoncepționale.
Însă, cum fericirea în astfel de cazuri vine la pachet și cu altceva, pe măsură ce a trecut timpul, au apărut sângerările intermenstruale inițial, după care sângerările la contactele sexuale. Și dacă acestea din urmă erau relativ ocazionale, durerile din timpul contactului se acutizau de la un act la altul. Erau perioade și perioade, nu erau continuu aceste dureri însă, o jenă permanentă, cel puțin în ultimii ani, a dus la deformarea semnificativă a vieții mele sexuale.
Și, dacă inițial nu am luat foarte în serios acest fapt (tinerețea, stereotipuri și prejudecăți), în cele din urmă am fost nevoită, pentru că aproape la fiecare contact sexual am început să sângerez, iar durerea să facă parte din...preludiu.
Ce am observat însă, de-a lungul timpului, un anume tip de alcool, în general cu cât mai multe grade, detensiona nervii pelvieni și așa fentam durerile în timpul unui act sexual. Toate bune și frumoase dacă ăsta ar fi fost scopul acelui act, numai că nu puteam să beau ori de câte ori și ajungeam la un act sexual.
Sângerările însă nu le puteam fenta. În rarele dăți în care nici nu sângeram, nici nu mă durea în așa fel încât să mă opresc, durerea venea, mult mai violentă câteva zile după. Și, uneori, putea să țină, la un nivel mai redus, ce-i drept, chiar și mai multe zile, până la o săptămână întreagă. Așadar, prețul pe care îl plăteam pentru câteva momente de plăcere, nu mai justifica deja nevoia de a avea astfel de plăceri. Treptat am ajuns să răresc drastic momentele de astfel de apropieri fizice, cu toate că, afectată fiind tot timpul de dezechilibrele hormonale, simțeam nevoia acestor apropieri, dar teama de a nu se repeta durerile sau sângerările era deja instalată crunt. Așa s-au scurs ani întregi, cu vizite la diferiți ginecologi, cu tratamente peste tratamente, numeroase infecții sau răceli frecvente. Evident, tratamentele administrate, fiind pentru cu totul alte cauze decât endometrioza, erau absolut degeaba.
O altă direcție în care această boală mi-a afectat și deformat percepțiile și viața a fost faptul că, la cea mai mică pală de curent sau vânt, deși în rest nu îmi era deloc frig, în zona pelviană începea să mă doară crunt. Drept urmare am început să evit băile în mare, chiar și la temperaturi foarte ridicate, să ies din casă când vântul bătea cu putere, sau să evit locurile aglomerate în care curenții de aer sunt foarte puternici. Așa s-a format un fel de izolare…instalată treptat, dar, cu schimbarea comportamentului meu caracteristic…
