Sărbători fericite!

Endometrioza, Sărbătorile și Oboseala Cronică

Oamenii nu pot vedea mereu când suferi. Mai ales când suferința interioară nu lasă urme la suprafață. Iar oboseala cronică nu e o simplă oboseală. Cea din urmă trece după un somn bun. Prima, presupune multe ore de somn și nicio garanție de rezolvare.

Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă cu pași repezi ar trebui să iei în calcul și această oboseală cronică atunci când îți propui să muți munții din loc. Asta dacă nu vrei ca în ziua de Crăciun să fii îmbufnată și frustrată că nu ți-au ieșit toate așa cum îți doreai.

Hai să recapitulăm: oboseala cronică presupune să dormi minimum opt ore pe noapte și să te trezești cu 50% energie. Mai puțin de 7-8 ore de somn favorizează apariția diabetului, generează dereglări ale glandelor suprarenale și întrerupe funcționarea normală a tiroidei. Dimineața ta poate presupune să sari din pijamale direct în hainele de lucru, să îți duci copiii la școală, să mergi la birou, să predai proiecte, să respecți termenele limită... Asta înseamnă că, până la orele prânzului, rezerva ta de energie ajunge pe undeva la 10%, în cel mai bun caz. Te consolezi cu gândul că peste câteva zile este Crăciunul și te vei odihni atunci. Dar până la Crăciun, trebuie să treci de ziua de astăzi. E abia prânzul iar tu mai ai o mulțime de lucruri de făcut și te simți fără vlagă deja. Cafele, suplimente, Magneziu, vitamine... povești toate! Cu chiu, cu vai termini programul de lucru evident, fără prea mare randament. Dar acasă, te așteaptă lecțiile cu copiii, programul lor de seară, mâncarea pe care o ai de făcut, soțul care necesită și el atenție că doar nu e de mobilă în casă, curățenia de sărbători și pregăririle...iar tu....ai aproape zero energie. 

Undeva spre orele 20.00 deja te simți stoarsă și nu te mai poți ridica de pe scaun. Cumva simți că mergi pe sârmă și toată lumea te întreabă cum poți fi așa de obosită că dar noaptea dormi dusă. Și dacă mai adaugi și dureri cronice cauzate de endometrioză la tot cocktailul de mai sus ai rețeta perfectă pentru niște sărbători eșuate. Probabil îți amintești că și în anii trecuți ai muncit până în ultima clipă iar în de Crăciun ai dormit toată ziua pentru că erai extrem de epuizată ca să te mai poți bucura de ceva!

Ce-i de făcut? În primul rând trebuie să înțelegi că cei din jur nu te vor menaja niciodată dacă tu nu o faci! Așa că oprește-te din a te gândi că ești chiar așa de puternică încât să învârți toată lume ape degete când, defapt, tu pici de oboseală. Și, chiar dacă te-ai trezit cu bateriile încărcate la 70%, suprasolicitarea de astăzi îți va lua semnificativ din resursele de mâine! 

Și, chiar dacă tu știi că femeile au fost lăsate pe lumea asta să aibă grijă de toate aspectele vieții (casă, copii, curățenie, mâncare, cumpărături, soț, lecții, facturi, mișcarea de rotație a planetelor, etc.) sunt perioade în care nimeni nu te pontează pentru ele când nu ești în stare să faci nimic pentru tine. Mitul acesta cu ajutorul dat altora s-a spulberat în momentul în care omenirea a înțeles că nu-i poți ajuta pe alții dacă nu te ajuți în primul rând pe tine!

Așa că, acordă-ți răgaz să te refaci. Dă-ți voie să te odihnești și să respiri. Deleagă sarcinile și altora care au două mâini, picioare, creier și pot rezolva lucruri, în felul lor. Fii blândă cu tine și cu ceilalți! Angajează o firmă de curățenie dacă vrei să fie totul bec de sărbători și nu-ți consuma bruma de energie decât cu lucrurile cu adevărat importante. Până la urmă sărbătorile înseamnă bucurie și armonie, nu supliciu. Iar cei dragi și copiii ar prefera oricând atenția ta în locul unei case strălucitoare pe care, oricum, o fac la loc în 10 minute! 

Cu siguranță că nu-ți spun ceva ce nu știai deja! Și mai sigur vei spune că toate acestea sunt doar cuvinte frumoase dar practica dovedește contrariul! Ei bine, nu! Practica dovedește că un organism odihnit poate face într-un timp foarte scurt o mulțime de lucruri, iar unul refăcut după o foarte lungă perioadă în care a fost efectiv epuizat, poate chiar muta munții din loc!

Simțul acesta al unei datorii care planează asupra capului mai ceva ca sabia lui Damocles este doar în mintea noastră. Nimic nu trebuie pe lumea asta. Într-adevăr, responsabilitățile pe care le avem pot atârna foarte greu în mintea noastră dacă nu vor fi îndeplinite dar pentru a face asta este nevoie de energie. Și, atâta vreme cât nu vom înțelege că ea se capătă făcând ceva pentru noi, nu vom face altceva decât să adunăm frustrări.

Vrei niște sărbători altfel decât până acum? Vrei să te bucuri de ele și altfel decât stând în pat, epuizată? Atunci asumă-ți responsabilitatea propriului t[u timp de odihnă și relaxare, atât cât ai nevoie! Amintește-ți: suferința care nu se vede trebuie exprimată clar! Începe cu tine!

Vă doresc tuturor să aveți parte în primul rând de lucrurile care vă lipsesc! Să aveți răgazul clipelor pentru voi, să vă priviți cu mai multă îngăduință, să vă bucurați sănătoase de fiecare clipă de sărbătoare și să primiți în suflete bucuria, miracolul vieții, pe care aveți puterea și privilegiul să îl trăiți așa cum vă doriți! La mulți ani!

Sursa Foto: media.gettyimages.com/

Eu și Endo din nou la Constanța, în prag de Crăciun!

Ne întâlnim din nou la Constanța, de data aceasta, chiar în preajma Crăciunului! 21 decembrie este ziua programată pentru ultima întâlnire "Eu și Endo" anul acesta. Ne vom întâlni la Șușote, pe Bdul Mamaia nr 118, începând cu orele 17.30. Și, pentru că fiecare pacientă cu endometrioză merită să se bucure de o asemenea sărbătoare, așa vom face și noi! Cu siguranță vor fi clipe petrecute în folosul nostru, cu multă voie bună și surprize! Una dintre ele am să v-o dezvălui chiar acum!

După cum v-am promis, întâlnirile "Eu și Endo" aduc în fața voastră și specialiști pe endometrioză, din diferite domenii, care să vă ajute să înțelegeți cât mai multe despre această afecțiune și să vă tratați cât mai optim cu putință! Și, pentru că alimentația, mai ales în preajma sărbătorilor este un subiect care ridică semne de întrebare pacientelor cu endometrioză dar nu numai, am plăcerea să vă anunț primul invitat al întâlnirilor "Eu și Endo": Ioana Elena Petcu, Fertility Health Coach, nutriționist cu multiple specializări în afara țării pe dieta pentru endometrioză, cât și tehnici de masaj pentru fertilitate, Advisor în dieta completată de suplimente, precum și alte calificări despre care veți putea afla chiar de la ea!

Toate cele care vor participa la această întâlnire vor avea ocazia să afle câteva din tehnicile pe care Ioana Elena Petcu le-a învățat pentru a putea fi de folos femeilor din lumea întreagă. Veți putea pune întrebări, veți primi sfaturi legate de diete, veți putea afla care sunt pașii pe care trebuie să îi faceți pentru a putea beneficia de un stil de viață cât mai echilibrat și sănătos, în așa fel încât, să puteți trăi cât mai bine, chiar suferind de endometrioză!

Așadar, pe 21 decembrie, Constanța, te așteptăm împreună la ultima întâlnire "Eu și Endo" din acest an! Pentru mai multe detalii și rezervări vă așteptăm mesajele voastre pe: eusiendometrioza@gmail.com!

Sursa Foto: Fb: Ioana Elena Petcu

Prima întâlnire "Eu și Endo" la Constanța

Constanța a deschis în data de 2 decembrie întâlnirile "Eu și Endo" cu foarte multă pozitivitate, energie bună, speranță și încredere. Ne-am bucurat să ne cunoaștem, am povestit de prin pățaniile fiecăreia, am făcut recomandări, am petrecut câteva ore aflând lucruri noi, am prezentat obiectivele întâlnirilor "Eu și Endo" și ne-am angajat fiecare să punem osul la treabă și să ajutăm cât și cum putem fiecare.

Nota de bază a acestei prime întâlniri a fost optimismul și buna dispoziție! Mai ales că, printre noi am avut și o proaspătă mămică ce a încălzit inimile tuturor cu prezența bebeșușului ei, arătându-ne astfel că există șanse și speranțe în a putea concepe, chiar și cu toate piedicile pe care le încercăm.

Vreau să le mulțumesc tuturor pentru că au venit la această primă întâlnire "Eu și Endo", pentru că m-au susținut și cred în proiectul acesta pe care l-am demarat, pentru pozitivitatea și optimismul de care se ajută în viața lor cu endometrioză.

Întâlnirile "Eu și Endo" au fost astfel deschise și vor continua și de acum înainte! Mă bazez și pe viitor pe sprijinul vostru și pe dorința fiecărei femei cu endometrioză de a-și schimba în mai bine, viața! Vă aștept alături de mine pentru a ne face de acum traiul cu această afecțiune, mai ușor!

Vă voi ține la curent cu următoarele întâlniri și, până atunci, puteți consulta aici obiectivele întâlnirilor Eu și Endo!

Vă mulțumesc tuturor! 

Obiectivele întâlnirilor "Eu și Endo"

Întâlnirile “Eu și Endo” își propun să creeze diferite mecanisme de care orice femeie cu un astfel de diagnostic să poată beneficia. Astfel:

· Educare: În ceea ce privește acest aspect esențial în diagnosticul de endometrioză, întâlnirile “Eu și Endo” vor beneficia de sprijinul și prezența unor specialiști: ginecologi, endocrinologi, chirurgi, specialiști pe terapia durerii, psihologi, nutriționiști, homeopați, specialiști în terapii complementare, terapeuți kineto, etc., care vă vor explica în detaliu cum puteți să trăiți cât mai bine cu aceste afecțiuni.

· Informare: Blogul eusiendometrioza.blogspot.ro, precum și Grupul de Facebook: Eu si Endometrioza vor oferi în permanență informații relevante, folositoare și diverse legate de cât mai multe aspecte necesare în tratarea și cercetarea endometriozei, interviuri cu diferiți specialiști, articole din diferite domenii: ginecologie, terapia durerii, psihologie, endocinologie, nutriție, homeopatie, neo- natologie, kinetoterapie, balneoterapie, terapii complementare.

· Ajutor: Crearea de grupuri de sprijin pentru femeile diagnosticate cu endometrioză și adenomioză în cadrul cărora să ofer posibilitatea tuturor de a se exprima liber în legătură cu problemele prin care trece, fără teama de a fi judecată sau catalogată, într-o atmosferă relaxantă, liniștită, unde femeile să poată înțelege foarte bine prin ce trecem fiecare și să găsim cele mai bune variante de a ne ajuta reciproc.

· Suport: Este absolut necesar crearea unui cadru legislativ prin care fiecare dintre noi să putem bebeficia de ajutorul statului, sub diferite forme, pentru a trata cât mai optim endometrioza. Posibilitatea accesării unei astfel de propuneri legislative presupune și existența unei comunități bine închegate care să susțină necesitatea apariției legislației.

CINE POATE PARTICIPA LA EU ȘI ENDO?

Întâlnirile “Eu și Endo” se adresează tuturor femeilor, diagnosticate, operate, în curs de diagnosticare sau cu suspiciune mare de diagnostic de endometrioză sau adenomioză, indiferent de vârstă. 

Drept urmare, dacă:

· consideri că ai nevoie de toate cele de mai sus, 

· îți dorești să afli cum poți trăi cu endometrioza, 

· vrei o viață cât mai ferită de dureri și complicații, 

· vrei să socializezi cu celelelte femei cu endometrioză sau doar să afli poveștile altora, 

· să cunoști oameni și caractere noi și să afli cum se descurcă alții cu această afecțiune, 

· dorești să te implici în realizarea obiectivelor Eu și Endo 

Ești binevenită să te alături oricând!

Sursă Foto: http://cdnblog.rentcafe.com/

Eu și Endo debutează la Barissimo, Constanța

Vineri, 2 decembrie, orele 17.00, noi, cele care ne-am hotărât să trecem la un alt nivel în analizarea endometriozei și descoperirea modalităților de a ne descurca cu ea, ne întâlnim la Constanța! Avem rezervare la Barissimo, pe Bulevardul Ferdinand nr 32, vis-a-vis de parcul Primăriei. Este barul acela drăguț cu multe cărți și fotolii de epocă și muzică bună.

Eu voi ajunge un picuț mai devreme și vă voi aștepta acolo. Masa rezervată este chiar la intrare, în partea stângă. Ne vedem acolo vineri, să punem endometrioza la cale .

Cele care abia acum văd anunțul sunt binevenite și ele, cu rugămintea să îmi dea un mesaj înainte, aici sau în privat, ca să știu să rezerv mai multe locuri.

Zi frumoasă tuturor, La mulți ani Andrelor, Andreelor, Andreilor și La mulți ani tuturor românilor, pentru 1 Decembrie!

Sursa Foto e pe poză :)

Întâlnirile Eu și Endo

Dragele mele, constatând interesul vostru pentru informarea cât mai corectă și detaliată, precum și aprecierea pe care ați acordat-o articolelor mele, m-am gândit să trecem grupul acesta de suport la un alt nivel.

După cum știți, în străinătate, persoanele care suferă de endometrioză beneficiază de grupuri reale de suport, cu întâlniri săptămânale, chiar și pentru bărbații interesați de felul în care își pot ajuta partenerele.

Drept urmare, aș dori să creez un astfel de grup, o comunitate care să se ajute singură în primă fază, sub diferite forme. De aceea m-am gândit să vă invit, în primă fază pe cele care sunteți din Constanța și împrejurimi la o întâlnire în care să ne cunoaștem, să ne spunem poveștile, să detaliem experiențele și să construim ceva împreună.

Intenționez ca, în timp, să aduc la aceste întâlniri cu voi medici de specialitate, ginecologi, endocronologi, nutriționiști, psihologi, acupuncturiști, specialiști în terapii complementare care să ne îndrume și să ne ajute în a ne putea descurca pe mai departe cu endometrioza sau adenomioza, afecțiunile care ne-au reunit și aici! Într-o primă fază însă, aș dori să ne cunoaștem și să știu nevoile fiecăreia ca, mai apoi, să pot structura fiecare întâlnire în parte în funcție și de necesitățile voastre.

Și, pentru că tot se anunță un week-end prelungit, v-aș propune celor care sunteți interesate, să ne vedem în data de 2 sau 3 decembrie (sau alegeți voi o dată convenabilă) pentru a ne cunoaște și a ne pune pe treabă. Menționez că intenția mea este de a organiza pe viitor și în alte orașe ale țării aceste întâlniri. La Ploiești, București, Curtea de Argeș și Câmpulung Muscel pot ajunge destul de ușor până la finalul acestui an dar, mai întâi aș dori să mă întâlnesc cu fetele din județul Constanța, după cum spuneam.

Așadar, cele interesate îmi pot lăsa mesaj privat sau îmi pot scrie aici și preferințele pentru dată. M-aș bucura să strângem rândurile și să fiți alături de mine în această încercare de a face mai multe pentru noi!

PS: Locația o voi anunța ulterior, în funcție de câte persoane sunt interesate. Va fi cu siguranță un loc liniștit, o ceainărie sau ceva de genul unde putem povesti în voie!

Sursa Foto: lh6.googleusercontent.com

Programarea mentală – un posibil remediu al durerii

De multe ori, o pacientă cu endometrioză testează pe pielea ei diferite praguri de durere. Unele acuză dureri înainte de menstruație, altele în timpul ei sau chiar după. Sunt cazuri în care durerile apar din senin, cu preponderență la ovulație dar nu numai.

Adenomioza, fiind o formă de endometrioză și ea, mai beneficiază de o sesiune de dureri: cea la controalele ginecologice. Pragul de durere este asemănător unei incizii făcute pe viu, fie că vorbim despre consult manual sau mecanic. În multe cazuri, o prelevare de probe sau o ecografie pot fi cel mai mare chin al unei paciente cu această afecțiune. Sângerările sunt și ele prezente în multe dintre aceste controale.

Este bine să știți însă importanța relaxării, pe care orice pacientă cu acest diagnostic ar trebui să o învețe. Un masaj înainte de controlul ginecologic este și el binevenit. De asemenea, orice formă prin care îți ajuți corpul să fie cât mai relaxat, va ajuta la rândul ei la facilitatea controlului, în condiții cât mai normale. În zona pelviană, terminațiile nervoase sunt mult mai sensibile decât în alte zone ale corpului, pe de o parte pentru că sunt afectate de enometrioză, pe de altă parte pentru că deservesc uterul, cavitatea care permite dezvoltarea și crearea unei vieți și, drept urmare, impulsurile nervoase trebuie să conlucreze pentru această concepție. Mai mult, fiind irigat cu ajutorul vaselor de sânge foarte prezente în zonă, dacă suntem agitate sau crispate sau ne gândim dinainte că acest control ginecologic va fi iarăși un chin, uterul va primi prin impulsurile nervoase de la acel nivel această informație, sângele va circula în zonă cu o viteză mult mai mare, fapt care va duce și la favorizarea durerii.

De aceea insist pe pregătirea mentală înainte de vizita la medic. Chiar dacă până acum experiența ne-a demonstrat că orice vizită poate fi însoțită și de durere, asta nu trebuie să fie neapărat o regulă. Din experiență am observat că vizitele la ginecolog nu au mai fost însoțite de dureri insuportabile în momentele în care m-am pregătit înainte de acestea. Pregătirea înseamnă: conștientizarea vizitei și a tot ce presupune aceasta, conștientizarea posibilității durerii (asta nu înseamnă frică ci doar să fii conștientă că ea poate apărea dar, la fel de bine, poate dispărea cu totul, instant), programarea mentală (îmi repet că sunt puternică, voi trece prin acest control fără să mă doară ceva, medicul se va purta delicat iar țesuturile mele nu vor fi lezate). În momentul în care te urci pe masă este necesar să îți repeți toate acestea în gând, cu mențiunea că frica nu are ce căuta în această programare mentală. Fii detașată în timpul consultului, nu opune rezistență interioară, gândește-te că medicul acela realizează consultul pentru a te ajuta, nu pentru a-ți face și mai mult rău. Detașează-te de senzațiile pe care le ai, fie că simți durere, fie că simți efectiv cum se umblă în interiorul tău. La ecografie sau prelevare de probe este important să vizualizezi că acele acțiuni îți vor aduce răspunsuri legate de afecțiunea ta și că acestea sunt procedurile normale pentru a afla cât mai multe informații legate de interiorul tău. În momentul în care conștientizezi că toate acestea sunt spre binele tău, cedezi inconștient controlul în mâna medicului. De asta este important să te programezi înainte mental și să te gândești că medicul tău se va purta cu blândețe în timpul controlului. 

Toate acestea îți sunt la îndemână și nu te costă nimic să le aplici. Din experiență vreau să menționez că puterea interioară cu care îți construiești puterea mentală ține de fiecare în parte. Iar durerea, știm foarte bine că este direct proporțională cu dimensiunea fricii! Drept urmare, vă invit să vă creșteți și să vă educați mental, în așa fel încât să vă eliminați fricile! În acel moment și durerile vor dispărea!

Sursa Foto: http://images.iop.org/

Bun venit, Endometrioză...

În urmă cu aproximativ 4 ani durerile au devenit prezente în viața mea de zi cu zi. Pe măsură ce a trecut timpul perioadele în care nu mă durea nimic se contabilizau în zile. Tratamentele pe care le luam erau, evident, degeaba, uneori însoțide de antibiotice repetate. Nimeni nu știa să îmi spună un adiagnostic clar. Ba, mai mult, îmi amintesc de medici care, văzându-mi istoricul medical într-un dosar destul de stufos (vă recomand să vă păstrați toate investigațiile pe care le faceți, de la analize de sânge, la ecografii, RMN-uri și scrisori medicale, chiar și rețete cu tratamente că este necesar să știți ce și cât ați luat) mi-au spus că sunt ipohondră că, o femeie de vârsta mea nu are cum să aibă atâtea probleme de sănătate și mi le inventez singură.

Durerile erau prezente zilnic. Cu timpul m-am obișnuit cu ele și am apelat la analgezice numai când depășeau pragul critic de suportabilitate. Și cum știu deja că am un prag de toleranță a durerii peste normal vă imaginați ce suportam zilnic, cu stoicism. Însă, în urmă cu aproximativ un an și jumătate, nimic din tot ce încercam nu mai funcționa și nu mai reușeam să temperez durerile. Medicii îmi spuneau ba că am boală inflamatorie pelvină, ba o inflamație a terminațiilor nervoase din zona pelvisului, ba răni pe tractul urinar de la nisipul de la rinichi, ba chiar că am probleme cu coloana lombară și îmi radiază durerea în ovare și vezică. Pentru toate acestea am luat câte ceva. Iar durerile au rămas tot acolo. 

La un moment dat, pe fondul pasiunii mele de a face medicina și, datorită faptului că aproape 4 ani m-am pregătit pentru medicină și, ulterior am stat ani de zile cu tratate de specialitate în brațe, m-am apucat să investighez de una singură: simptomatologie, efectele medicației, traseul nervilor, efectele bolii inflamatorii pelvine sau ale infecțiilor, etc. Așa am aflat de endometrioză și, în urma a ceea ce am citit și în tratatele de medicină, mi-am pus singură acest diagnostic.

Fericită că, în sfârșit afecțiunea mea are un nume, i-am spus medicului ginecoloc ce cred că am. Acesta, ca să mă liniștească, mi-a dat să fac CA 125 care, din spusele lui, ar fi trebuit să evidențieze prezența endometriozei. Dacă nu ieșea modificat, înseamnă că am eu endometrioză imaginară.

Evident, CA125 nu a relevat nimic. Numai că medicul respectiv a uitat să îmi menționeze și factorii care influențează rezultatul acestui marker tumoral, destul de neconcludent în multe cazuri de endometrioză.

Dezamăgită și cu încrederea de sine la pământ, am mai dus-o în durerile acestea încă ceva luni, până într-o noapte în care efectiv nu le-am mai putut gestiona deloc. Simțeam înțepături de parcă îmi scotea cineva uterul cu totul și mă răzuia pe viu pe verticala abdomenului. Durerile m-au ținut până aproape de zorii zilei când, tot cu ele, am adormit vreo două ore. A doua zi eram legumă, efectiv. Peste noapte luasem cocktail de analgezice foarte puternice iar durerea era tot acolo. Drept urmare m-am hotărât să mă duc în urgență la un medic ginecolog din orașul meu, despre care auzisem doar, referințe bune. 

După examinarea vaginală, moment în care (ca de altfel la fiecare astfel de examinare) aproape am sărit de pe masă de durere, după ce a studiat cu răbdare fiecare ecografie și foaie din istoricul meu medical a venit și diagnosticul: Endometrioză. Dar nu simplă ci, cu Adenomioză.

M-a văzut că zâmbesc și i-am spus de ce. M-a întrebat cum am ajuns la diagnosticul acesta, dacă m-am luat după mărturii de pe net și i-am povestit toți pașii documentării pe care am făcut-o. La final m-a felicitat. Era prima oară după ani buni în care parcă am simțit o ușurare că cineva nu mă credea ipohondră ba, mai mult, îmi confirma ceea ce știam deja despre afecțiunea mea. 

Diagnosticul a fost confirmat ulterior, la câteva zile distanță și de un alt medic, de data aceasta unul care studiază de ani de zile endometrioza și are la activ sute de cazuri diagnosticate și operate. Adenomioza pe care o am este o afecțiune destul de rară, drept urmare este mult mai puțin investigată și analizată ca endometrioza, la nivel mondial. În acest stadiu cel puțin, nu se pune problema de operație, deoarece este împrăștiată peste tot în muschii și membranele ce îmbracă organele interne din zona pelvisului, drept urmare nimeni nu mi-o poate opera, pentru că o astfel de intervenție ar însemna îndepărtarea totală a acestor mușchi.

Soluția? Tratamente, adjuvante și...o eventuală sarcină care m-ar scuti de dureri, cel puțin, vreme de câțiva ani buni. 

Cum am perceput toate astea la nivel de psihic? Povesteam (aici) cum am luat hotărârea să nu îmi las viața condusă de acest diagnostic combinat. Drept urmare, până în prezent, înarmată până în dinți cu această hotărâre am pornit la drum, mai departe. Sunt multe zile în care o oboseală cronică nu mă lasă să mă mișc din pat, chiar dacă nu durerile sunt cele care mă țintuiesc acolo. Însă, în afară de acele momente care, de regulă sunt seara, peste zi am căutat să îmi umplu cât mai tare gândurile și timpul, în așa fel încât să nu permit nici durerii nici gândurilor negre să mă acapareze. Și, până în prezent, funcționează de minune. Asta nu înseamnă că nu mă doare nimic ci, doar că durerile sunt suportabile, crize urâte nu am mai avut deloc, iar eu îmi văd în continuare de viață, mult mai liniștită și încrezătoare ca până acum.

Abordarea e simplă: Adenomioza este un diagnostic de care nu voi scăpa niciodată. Endometrioza nu este transmisibilă, nu este suficient cercetată, drept urmare, în loc să îmi pun cenușă în cap și să mă întreb de ce mi s-a întâmplat asta tocmai mie, mai bine învăț să trăiesc frumos cu ea și să mă bucur că, prin experiența mea, voi ajuta la cercetarea mai amănunțită a ei! Există viață și după un diagnostic de endometrioză!

Despre dezechilibre hormonale și alte "povești cu zâne"

Vă spuneam într-un alt material (aici) despre cum se manifestau durerile și în ce situații, ani la rând. Astăzi vă voi povesti despre modificările hormonale prin care am trecut, imediat cum am atins vârsta de 30 de ani.

În vara aceea (motiv pentru care nici nu am considerat că ar fi ceva de speriat) hormonii mei m-au făcut să îmi pun serioase întrebări legate de sexualitatea mea. Dacă până atunci eram o femeie...normală din acest punct de vedere, brusc, în acea vară, am simțit zile la rând cum apetitul meu sexual capătă proporții astronomice. Noaptea, în loc să mă odihnesc, avem tot felul de vise erotice. Ziua, nu mă puteam gândi la nimic altceva. Inițial am pus toate aceste aspecte pe seama faptului că, petrecându-mi mai tot timpul la malul mării e aproape imposibil să nu-ți zboare ochii și, implicit și poftele către tot felul de trupuri mai mult sau mai puțin acoperite de costume de baie.

Nu am considerat că ar fi o problemă așa gravă (până la urmă ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place) până în momentul în care m-am trezit foarte atrasă sexual de un bărbat cu un corp perfect sculptat dar, de care nu m-aș fi apropiat în alte condiții, absolut niciodată. Zile la rând mă chinuia în fel și chip imaginea lui. Toate aceste gânduri, coroborate cu faptul am luat în greutate în acea vară aproape 11 kilograme și că, brusc, începusem să mă sufoc (crezând eu că de la căldură sau de la astmul controlat pe care îl am) m-au determinat să vizitez (după mai bine de un an în care toate aceste manifestări nu s-au oprit) niște endocrinologi care mi-au descoperit noduli pe tiroidă, nivelul TSH-ului exorbitant iar ceilalți hormoni săriți efectiv pe pereți. Verdictul? Tiroidită autoimună.

Ar fi de menționat că, durerile de endometrioză erau la locul lor, chiar mai violente în momentele în care hormonii se jucau cum voiau cu organismul meu. Aveam niște dureri crunte de ovare, mai ales noaptea, când intensitatea hormonală depășea limitele “legale”. Din momentul în care am început tratamentul pentru tiroidă, lucrurile s-au calmat ca prin minune, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, horomonii mei mi-au lăsat nopțile în pace, masculii din jurul meu nu mai reprezentau motive pentru fantezii, iar durerile...ei bine, durerile s-au mai calmat și ele, dar nu au dispărut niciodată.

Ba, mai mult, în anii ce au urmat s-au intensificat simțitor. Dar despre cum am descoperit eu endometrioza vă voi povesti în materialul următor! 

Ceea ce este necesar să rețineți este faptul că orice dezechilibru, orice vă scoate din ritmul în care ați fost obișnuite să trăiți, orice disconfort pe care îl simțiți trebuie să vă pună pe gânduri. Nu faceți însă din asta un scop anume, fiecare dintre noi avem perioade mai mult sau mai puțin bune însă, dacă simțiți că sunt probleme în felul în care funcționați este necesar să începeți să investigați, apelând la ajutor specializat, de calitate. Și spun aste pentru că, sunt convinsă că fiecare dintre voi a întâlnit persoane cu diferite grade de pregătire care, mai mult v-au înrăutățit situația, în loc să vă ajute. Despre toate acestea vă invit să citiți materialul: Bun venit, Endomtrioză!

O poveste cu... Diphereline

Am auzit pentru prima dată despre acest produs farmaceutic abia acum câteva luni când, în cabinetul medicului care îmi urmărește endometrioza și adenomioza am aflat că este singura variantă pe care mi-o poate recomanda, diagnosticul meu de adenomioză instalată pe toată membrana peritoneală nefiind unul operabil chirurgical.

Prin urmare, fiind norocoasa unei adenomioze inoperabile trebuia făcut ceva și, singura variantă pentru acest tip de adenomioză rară a fost...Diphereline. Cea mai mare concentrație hormonală, de altfel. Toate bune și frumoase, cel puțin până mi s-au explicat efectele adverse (accese de violență extremă, depresie, dureri de oase și articulații, insomnii, multe kilograme în plus, etc). Mă pierduse după accesele de violență extremă. Acolo, gândurile mele au luat-o pe câmpii. Mă și vedeam strângând pe cineva de gât și legată cu cătușe și nu pentru partide de sex sălbatic.

Am plecat din cabinet cu aceleași gânduri. De ce Diphereline? Și de ce nu există altceva? Și ce se întâmplă dacă nu-l iau? Și de ce ar alege cineva un asemenea balamuc care, pe lângă inducerea menopauzei medicamentoase (pentru că acesta este principalul lui efect) vine la pachet cu un asemenea balamuc? Ce viață este asta? Nu era îndeajuns că, de ani buni mă luptam cu durerile, spărgeam sute de milioane de lei anual pe medici care îmi spuneau că am diagnostice imaginare și dureri și mai imaginare? Sau...nu suferisem deja mult prea mult la fiecare contact sexual dureros, însângerat și...aproape eșuat? Trebuia acum să mă confrunt cu alte și alte probleme?

O perioadă toate aceste gânduri nu mi-au dat pace. O perioadă care înseamnă fix week-end-ul după aflarea acestor vești, zile pe care le-am petrecut pe plajă, de dimineață până seara, de una singură. De ce singură? Cum de ce? Decizii de genul acesta nu iei cu nimeni altcineva. E vorba doar despre corpul tău, despre efectele unui medicament pe care numai tu le vei simți și, abia mai apoi le vor vedea/simți și restul la tine. 

După acel week-end am luat decizia să nu las endometrioza să-mi dicteze pașii în viață. Îmi doresc multe de la viața mea și de la mine, drept urmare eu și nu endometrioza trebuie să îmi trasez pașii vieții mele. M-am hotărât să fac prima injecție cu Diphereline și, chiar dacă am amânat momentul preț de o lună până la următoarea menstruație, am făcut injecția cu pricina, abia după ce mi-am adunat din toate părțile toate informațiile despre care simțeam că am nevoie pentru a lua cea mai bună decizie pentru mine.

În această lună am discutat cu o mulțime de oameni, de la ginecologi, la psihologi, psihiatri, specialiști în terapii alternative, acupuncturiști și nutriționiști. Informațiile primite de la fiecare dintre ei nu au exclus tratamentul cu Diphereline însă, toți m-au asigurat că această luptă optimistă la care am pornit eu trebuie făcută în coroborare cu mai multe specialități. 

Nopțile însă, când nimeni dintre cei de mai sus nu era lângă mine, rămâneam cu gândurile mele la...Diphereline. Și întrebările curgeau ca și în acel week-end de pe plajă. Până în momentul în care acul seringii mi-a atins pielea m-am întrebat dacă, oare este bine ce fac. Însă am mers mai departe pentru că, varianta era să stau ca și până acum, să nu fac nimic. Ori, această variantă nu o puteam accepta. Încrederea că cineva, undeva, îmi trimite această endometrioză ca un semnal de alarmă, nu ca pe o pedeapsă, plus încrederea că eu pot ține în frâu o viață cu endometrioză îmi sunt în fiecare clipă prezente în minte. 

Rezultatul? Sunt luni bune de când nu am mai avut o criză violentă cu dureri aproape imposibil de suportat. Iar Diphereline-ul, cu toate că nu a trecut foarte mult de când l-am administrat, își face treaba, fără să mă sâcâie așa cum credeam. 

Poate unele dintre voi, cu cazuri mai grave, operabile sau mult prea la început vor crede că este prea devreme să vorbesc despre efectele lui și că sunt încă novice din moment ce am atâta optimism. Vreau doar să remarc că endometrioza este o experiență individuală, personală, care poate diferi complet sau poate fi foarte asemănătoare la mai multe persoane. Ce găsiți aici este experiența mea, pe care vi-o ofer, iar ceea ce vă luați din ea este strict la latitudinea voastră.

Diphereline este pentru mine doar un medicament și atât. Endometrioza, doar o altă afecțiune. Nimic din toate acestea nu mă definește pe mine ca om, ca spirit. Dar, despre toate acestea, într-un articol viitor!

Iubită... neiubită?

Povesteam în articolul anterior cum au început durerile mele în ceea ce privește contactele sexuale. Se spune de multe ori că endometrioza este boala femeilor neiubite. Neiubite, de ce? De cine? Eu nu cred în astfel de stereotipuri. Femeile cu endometrioză ajung să fie neiubite în primul rând din cauza durerilor insuportabile care însoțesc majoritatea actelor sexuale și a sângerărilor. În niciun caz, această boală nu apare ca o consecință a lipsei de sex.

Ce faci însă când constați că ești prea tânără pentru un astfel de diagnostic ce te condamnă la o viață departe de normalitatea unei relații de cuplu? În primul rând, nu disperi. Orice agitație, oricât de mică, orice teamă de durere, orice gând proiectat într-o astfel de situație nu face altceva decât să îți intensifice durerile în timpul unui contact sexual. 

Mai apoi, nu dai înapoi! Ce înseamnă asta? Înseamnă că nicio partidă de sex nu seamănă nu o alta, drept urmare nici durerile tale nu pot fi mereu nici la fel ca intensitate, nici la fel de prezente. Este foarte important mentalul aici, chiar dacă în astfel de situații, numai cerebrală nu ți se cere să fii. Însă mentalul te va ajuta mult, atunci când îți vei repeta că îți dorești acel moment și că actul în sine nu va deveni deloc un supliciu ba, mai mult, vei tremura de plăcere la final. 

Contează tare mult și partenerul. Unui străin nu-i poți pune în cârcă corvoada unui diagnostic de endometrioză (care, apropo, nu se ia!!), în așa fel încât să ai pretenția că te va înțelege și va avea grijă de tine. Însă, partenerul tău de viață va fi foarte atent în astfel de momente cu tine. O lubrefiere naturală te va ajuta să treci mult mai repede și confortabil peste primul contact. Din experiență îți pot spune că lubrefianții artificiali nu prea ajută în astfel de momente ba, mai mult, sporesc senzația de arsură și durerea provocată de orice atingere, oricât de mică. Ce-i drept, aceste senzații nu durează la nesfârșit însă, odată ce le testezi, cheful pentru momente romantice e dus demult pe apa sâmbetei. Însă, nu înseamnă că toate femeile cu endometrioză pot simți aceleași senzații. Poate tu ești excepția! 

Endometrioza poate să nu fie un chin, iar femeile diagnosticate cu această afecțiune trebuie să înțeleagă că, deși într-un mod ciudat, natura le-a ales să fie mai speciale decât altele! Așa că tot răul spre bine! Aveți liber la orice vă poate face să vă relaxați în timpul unui act sexual, atât mental cât, mai ales, fizic. Este foarte important ca nervii și musculatura abdomenului să fie extrem de relaxate în astfel de momente. 

Cum facem asta? Învățați-vă partenerii să vă facă masaj. Nu orice masaj, ci unul potrivit pentru afecțiunea voastră. Cel thailandez ajută mult. Pe lângă el, căutați persoane specializate în masaj pentru infertilitate, care ajută și în cazuri de endometrioză și învățați de la ele, apoi aplicați împreună cu partenerii voștri.

Toate tehnicile de relaxare, de la mediul ambiant, muzică, lumânărele, uleiuri esențiale, băi calde, chiar și alcool dar cu moderație pentru că nu este foarte indicat în endometrioză (excepție face vinul roșu, deoarece conține resveratrol, un fitoestrogen care are proprietăți anti inflamatoare și reduce, de asemenea, dezvoltarea de noi celule roșii) sunt factori care vă pot ajuta să vă relaxați atât de mult încât, cel puțin în acele momente să scăpați de dureri!

Nu pot să nu subliniez importanța partenerului perfect. Observați că evit termenul de suflet pereche. În sex, cu suflete pereche sau nu, tot hormonii dictează. Însă e important ca acești hormoni să se contopească cu cei ai lui. Din experiență vă spun că, atât timp cât împarți un astfel de moment cu omul potrivit, durerile dispar ca prin minune. Cum știi că el este omul potrivit? Nu știi! Simți.

Lăsați la o parte mitul femeilor neiubite! Se poate face și dragoste și sex cu endometrioză! Și nu, nu doare!

Începuturile Endometriozei

Se spune de cele mai multe ori că durerile menstruale sunt normale. Așa am fost și eu educată și învățată încă de la primele menstruații. În liceu, chiar și în miez de vară, pe vremea când nu apăruse încă la noi în țară Ibuprofenul, în primele zile de menstruație stăteam deasupra ușiii de la cuptor, ca să îmi treacă durerile cu ajutorul căldurii. 

După apariția ibuprofenului am fost cea mai fericită femeie. O singură pastilă în prima zi, făcea minuni în mai puțin de un sfert de oră. Anii au trecut și, odată ajunsă la maturitate, eu și ibuprofenul eram nedespărțiți în primele zile ale menstruației care, niciodată nu venea la o dată fixă, decât în anii în care am luat anticoncepționale.

Însă, cum fericirea în astfel de cazuri vine la pachet și cu altceva, pe măsură ce a trecut timpul, au apărut sângerările intermenstruale inițial, după care sângerările la contactele sexuale. Și dacă acestea din urmă erau relativ ocazionale, durerile din timpul contactului se acutizau de la un act la altul. Erau perioade și perioade, nu erau continuu aceste dureri însă, o jenă permanentă, cel puțin în ultimii ani, a dus la deformarea semnificativă a vieții mele sexuale. 

Și, dacă inițial nu am luat foarte în serios acest fapt (tinerețea, stereotipuri și prejudecăți), în cele din urmă am fost nevoită, pentru că aproape la fiecare contact sexual am început să sângerez, iar durerea să facă parte din...preludiu. 

Ce am observat însă, de-a lungul timpului, un anume tip de alcool, în general cu cât mai multe grade, detensiona nervii pelvieni și așa fentam durerile în timpul unui act sexual. Toate bune și frumoase dacă ăsta ar fi fost scopul acelui act, numai că nu puteam să beau ori de câte ori și ajungeam la un act sexual.

Sângerările însă nu le puteam fenta. În rarele dăți în care nici nu sângeram, nici nu mă durea în așa fel încât să mă opresc, durerea venea, mult mai violentă câteva zile după. Și, uneori, putea să țină, la un nivel mai redus, ce-i drept, chiar și mai multe zile, până la o săptămână întreagă. Așadar, prețul pe care îl plăteam pentru câteva momente de plăcere, nu mai justifica deja nevoia de a avea astfel de plăceri. Treptat am ajuns să răresc drastic momentele de astfel de apropieri fizice, cu toate că, afectată fiind tot timpul de dezechilibrele hormonale, simțeam nevoia acestor apropieri, dar teama de a nu se repeta durerile sau sângerările era deja instalată crunt. Așa s-au scurs ani întregi, cu vizite la diferiți ginecologi, cu tratamente peste tratamente, numeroase infecții sau răceli frecvente. Evident, tratamentele administrate, fiind pentru cu totul alte cauze decât endometrioza, erau absolut degeaba. 

O altă direcție în care această boală mi-a afectat și deformat percepțiile și viața a fost faptul că, la cea mai mică pală de curent sau vânt, deși în rest nu îmi era deloc frig, în zona pelviană începea să mă doară crunt. Drept urmare am început să evit băile în mare, chiar și la temperaturi foarte ridicate, să ies din casă când vântul bătea cu putere, sau să evit locurile aglomerate în care curenții de aer sunt foarte puternici. Așa s-a format un fel de izolare…instalată treptat, dar, cu schimbarea comportamentului meu caracteristic…

CINE SUNT EU?

Bun venit pe acest blog destinat tuturor celor care suferă de diferite forme ale Endometriozei!

În primul rând vreau să știi că blogul acesta a apărut nu pentru a-mi face eu publică suferința ci, pentru că știu că și TU, la rândul Tău ai experimentat această suferință și ai nevoie de cât mai multe răspunsuri și soluții la problema ta. Și cum, din păcate, la noi în țară despre această afecțiune se știu foarte puține și este încă insuficient cercetată, iată motivul acestui blog! Mai apoi, acest blog vorbește despre fiecare dintre cei afectați de această afecțiune. Eu, poți fi și TU, care abia ai fost diagnosticată cu endometrioză, poți fi și TU, cea care ești deja operată și ai trecut prin chinuri groaznice și, chiar și TU, soțul, fratele, tatăl, prietenul, amantul unei femei diagnosticate cu endometrioză dar, chiar și TU, acel care ai fost operat de prostată și ai urmat tratament cu estrogeni, în urma căruia ai dezvoltat această afecțiune.

Eu mă numesc Isa și am fost diagnosticată de curând cu Endometrioză și Adenomioză însă, chiar dacă diagnosticul a fost în sfârșit confirmat abia în urmă cu câteva luni, trebuie să știi că suferința mea durează de câțiva ani buni! Cu siguranță ai testat și tu acest tip de viață, acesta fiind și motivul pentru care te afli în prezent pe acest blog. Voi povesti aici cu lux de amănunte ce înseamnă o viață sub un diagnostic de Endometrioză și cum poate fi ea (viața) dusă mai departe, cât se poate de normal și firesc, prin filtrul experienței mele în ceea ce privește această afecțiune.

Așadar, pe lângă faptul că acest blogul Eu și Endometrioza îți poate fi un mijloc de informare, în care să îți poți expune fără teamă sau rușine experiențele personale în ceea ce privește Endometrioza și în care, să găsești sfaturi ale specialiștilor din diferite domenii, doresc ca blogul să fie un canal de comunicare pentru toate persoanele care suferă de această afecțiune și, împreună, să ajutăm la conștientizarea importanței cercetării cât mai amănunțite, la cunoașterea ei și efectelor pe care le are.

O viață sub un diagnostic de Endometrioză, indiferent în ce stadiu se află, prezintă un statut aparte. Iar dacă vrei să fii cât mai conștientă despre cum se poate ea derula, dacă vrei să fii informată corect și complet și, mai ales, dacă vrei să ajuți prin aportul tău la cercetarea Endometriozei și conștientizarea acestei afecțiuni în rândul cât mai multor persoane, te invit să mi te alături! 

Eu am ales să duc o viață normală, fără dureri și complicații, chiar și cu acest trist și complex diagnostic. Tu ce fel de viață alegi să ai?